"Mocănescu: Buget discriminatoriu pentru Constanţa pe 2007"

T E L E G R A F Sambata, 11 Noiembrie 2006

Deputatul independent Dan Mocănescu a declarat ieri, într-o conferinţă de presă, că este lăudabilă acţiunea întreprinsă de deputaţii constănţeni de a atrage fonduri guvernamentale pentru reabilitarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
“Este o dovadă că o astfel de colaborare, indiferent de apartenenţa politică, poate fi posibilă. Eu consider acest lucru ca fiind un succes al colaborării transpartinice. Au reuşit să obţină 30 de miliarde de lei pentru spital. Sigur că nu vor ajunge banii aceştia, dar cel puţin nu zac investiţiile acolo.“, a declarat Mocănescu.
El a mai spus că ar trebui să funcţioneze o astfel de colaborare în permanenţă, pentru atragerea cît mai multor fonduri pentru judeţ. În ceea ce priveşte bugetul acordat judeţului Constanţa pentru anul 2007, deputatul constănţean a afirmat că acesta este discriminatoriu. “Foarte interesant este faptul că încă nu a apărut Biroul Unic de Plăţi, care a fost anunţat insistent de către Guvern. În acest moment, tot Consiliile Judeţene sînt generatoare de soluţii, evident, pe baza unor proiecte“, a adăugat Mocănescu.
Pe de altă parte, referitor la scandalul din PNL iscat de Theodor Stolojan, parlamentarul a afirmat că este inacceptabil modul în care a procedat acesta. “Nu este normal să umbli cu cortul şi să cauţi să îţi atragi adepţi din propriul partid. Cu cît insistă asupra acestei chestiuni, cu atît îşi merită sancţiunea.“, a declarat Mocănescu.

Emigraţie permanentă

n ultimele zile am putut urmări cu atenţie reacţia unor partide şi personalităţi politice de la noi, generată de opţiunea guvernului Marii Britanii de a limita accesul cetăţenilor români şi bulgari în piaţa muncii din regat.

Până una-alta, argumentele guvernului majestăţii-sale au în vedere atenţia pe care o acordă echilibrului social din propria ţară, grija pentru şansele ocupaţionale şi standardul de viaţă ale propriilor cetăţeni.

Pentru astfel de guvernanţi obligaţiile faţă de electorat, exprimate printr-un discurs politic coerent, nu sunt vorbe în vânt.

Putem adăuga şi dificultatea creată de o depăşire de peste 12 ori a previziunilor privitoare la emigranţii care lucrează deja cu forme legale, proveniţi din ţări care au avut şansa aderării la UE înaintea României (Polonia, Slovacia, Ungaria, Ţările Baltice).

De altfel, după spusele domnului Gerd Andres, deputat în Bundestag şi secretar de stat, care ne-a vizitat recent, şi Germania va apela la o filtrare atentă a lucrătorilor provenind din România, în următorii 7 ani.

Stupefiantă şi penibilă este însă consecvenţa uneori vehementă a unor lideri politici români care condamnă astfel de măsuri de parcă ar vrea să scape cât mai uşor de ultimele rămăşiţe ale forţei de muncă, mai mult sau mai puţin calificată, din România.

Ritmul de excludere a forţei de muncă de la noi a depăşit orice previziune, determinând deja efecte în plan economic, demografic şi chiar politic prin consecinţele sale structurale.

Elocventă este chiar distorsiunea bazei de date cu care putem opera, de la 1.300.000 de migranţi (Leonard Orban , Radio România Actualităţi, 24.10.’06, 18 h) la peste 2.300.000 (Bogdan Hossu, idem!). Din sursele pe care le-am putut consulta în Italia, Spania, Germania, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Cipru şi Israel, numărul cetăţenilor români care-şi câştigă existenţa prin muncă, beneficiind sau nu de forme legale, se apropie de 3 milioane.

La acestea se adaugă încă aproximativ 300.000 care, printr-o înaltă calificare, se bucură de apreciere şi locuri stabile de muncă în SUA, Canada, Suedia şi Finlanda.

Din nefericire amploarea fenomenului nu mai repetă schemele tradiţionale din anii 1960-70 generate de comportamentul migraţiei sud-nord şi retur în Europa, utilizate de muncitorii italieni, iugoslavi, spanioli şi portughezi, şi temperate de evoluţia economică din propriile lor ţări.

Şi nici nu reproduce trăsăturile echivoce ale migraţiei africane, mai ales în Franţa, unde vectorii culturali originari se exprimă agresiv sub pretexte pseudocoloniale.

Emigraţia românilor se permanentizează după datele discrete ale Băncii Naţionale, într-un ritm şi la dimensiuni uimitoare, încurajate politic de noile lor reşedinţe administrative, prin facilităţi economice, sociale şi chiar dreptul la vot.

În acelaşi timp, investitorii direcţi activi - deci nu aceia care au achiziţionat 80% din capitalul existent în 1990 cu 14% din valoarea reală şi nici cei care prin relocarea activelor au aruncat în aer deficitul de cont extern -, reclamă o criză acută de forţă de muncă pe piaţa românească.

Investiţii directe de aproape 9 md euro, fondurile structurale şi de aderare de peste 30 md euro şi compensarea achiziţiilor militare de peste 40 md $ se vor confrunta cu cea mai dramatică criză a forţei de muncă, ignorată în mod iresponsabil de câteva generaţii de guvernanţi români.

În aceste circumstanţe răspunderea puterii politice din România n-ar trebui să aibă în vedere interesele cetăţenilor români în România? N-ar trebui să creeze un cadru similar de protecţie a propriilor cetăţeni aşa cum fac britanicii, germanii, francezii, spaniolii şi TOŢI ceilalţi?

UE şi-a configurat obligaţiile faţă de ţara noastră şi le-a exprimat coerent, etic, normativ şi financiar.

Dar Guvernul, Parlamentul şi Preşedintele României nu-şi vor pierde funcţiile, demnităţile şi obligaţiile după integrare încurajând ultimele secvenţe ale populaţiei active şi reproductive din România să-şi găsească rostul în grija altora, mai responsabili şi mai atenţi cu soarta şi viaţa cetăţenilor.

Integrarea în UE nu înseamnă nici pe departe că această răspundere va reveni Parlamentului şi Comisiei Europene în timp ce autorităţile române vor plăti 6 milioane de pensii.

Noroc că nu au de unde.....

Mocanescu: "Romanii vor pleca in masa, la munca in strainatate"

O B S E R V A T O R , 3 Noiembrie 2006

Cu trei zile in urma, premierul Calin Popescu-Tariceanu a prezentat in fata Parlamentului Romaniei proiectul bugetului de stat pentru anul viitor, care a starnit discutii aprinse intre Putere si Opozitie.

Deputatul independent Dan Mocanescu a declarat ieri, intr-o conferinta de presa, ca dezbaterile pe marginea acestui proiect vor continua si zilele urmatoare, pana cand va fi votat. „Ieri (n.r. ieri), la deschiderea lucrarilor pe tema bugetului de stat, Opozitia a solicitat prezenta Guvernului la dezbateri, deoarece este vorba de bugetul Romaniei pe anul viitor”, a declarat deputatul Romaniei. Parlamentarul nu exclude ca aceste discutii sa se prelungeasca chiar si pana la sfarsitul anului, in conditiile in care nu toti parlamentarii sunt multumiti de felul in care vor fi distribuite sumele de bani pe ministere.

Deputatul independent a mai adaugat ieri ca profesorii trebuie sa primeasca salarii mai mari in anul urmator, pentru ca aderarea la Uniunea Europeana va genera un nou val de plecari ale cetatenilor romani in alte tari din Europa. „In ianuarie este posibil ca din Romania sa mai plece inca 500.000 de persoane, care se vor duce sa munceasca afara”, a conchis Dan Mocanescu.
(Catalin Paliu )

Mocanescu, impotriva privatizarilor din Romania

O B S E R V A T O R , 3 Noiembrie 2006

Deputatul independent crede ca privatizarea Petrom este principala cauza pentru care preturile la petrol si gaze cresc pe zi ce trece

Fiecare scumpire a utilitatilor, incepand cu marirea tarifelor la energia termica si electrica, gaze si, nu in cele din urma, produsele alimentare, este o adevarata povara pentru cetatenii cu venituri modeste. Din aceasta cauza, deputatul independent Dan Mocanescu propune un proiect de lege prin care sa ii ajute pe oamenii cu venituri mici, care nu reusesc sa-si plateasca datoriile numai cu salariul pe care il castiga la locul de munca.

„Am vorbit si cu alti colegi deputati si dorim sa propunem un proiect de lege prin care sa acordam un discount (reducere) la energia termica. Pentru multi oameni, costurile de intretinere au ajuns de nesuportat”, a declarat Dan Mocanescu. De altfel, parlamentarul constantean mai declara ca scumpirile la gaze, benzina si alte servicii sunt rezultatul privatizarilor care au avut loc la noi in tara in ultimii ani. „Prin privatizarea Petrom, gazul si petrolul nostru au ajuns pe mana unui strain. O fi statul un administrator prost, dar nu poate fi si un proprietar prost”, a mai adaugat Dan Mocanescu.

Totodata, deputatul independent este de parere ca toate contractele de privatizare pe care statul le-a incheiat, inclusiv in cazul companiei Petrom, trebuie facute publice.

Calificative înşelătoare

Într-un articol publicat, recent, şi intitulat <>, domnul Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei de Buget-Finanţe a Senatului României, ne anunţă, triumfător, că agenţia Fitch Ratings apreciază că economia românească a devenit mai puţin riscantă pentru investitori, motiv pentru care ne-a săltat în clasament, de la calificativul “BBB” la cel de “A minus”.

Agenţia Fitch Rating acordă economiilor naţionale de pe planetă note de la “D” (nu de la “C”, cum, eronat, spune domnul senator în articolul menţionat), care desemnează gradul cel mai mare de risc, pentru ţări destabilizate, aflate în conflict armat sau război civil, până la calificativul AAA – gradul cel mai mic de risc, în această categorie intrând, de regulă, economii naţionale ca cele din SUA, Marea Britanie, Germania, Canada, Elveţia, etc. Între cele două extreme există mai multe trepte – “DD”, “DDD”, “C”, “CC”, “CCC”, “B”, “BB”, “BBB”, “A”, “AA” – fiecare cu subtreptele “minus” şi “plus”.

Domnul Vosganian este aşa de impresionat de calificativul acordat de agenţia Fitch, încât îşi încheie articolul scriind că intrarea noastră în clasa “A” ne arată că, în România, “cel puţin în ceea ce priveşte dimensiunea economică, tranziţia s-a încheiat”.

Aş vrea să-l temperez puţin pe domnul preşedinte al comisiei senatoriale, amintindu-i că şeful său, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a stabilit că, în România, tranziţia s-a încheiat acum aproape doi ani, odată cu investirea domniei sale în funcţia de prim-ministru. În toate “dimensiunile”, nu numai în cea “economică”. A se revedea discursul rostit cu acea ocazie de domnul Tăriceanu.

Un al doilea motiv de temperare a reacţiilor noastre în faţa clasamentelor agenţiei Fitch poate fi şi acela că, în prima jumătate a deceniului trecut, economiile naţionale ale “tigrilor asiatici” intraseră, de mult, în clasa “A” a acestor clasamente. Ceea ce nu le-a ferit de criza financiară care s-a abătut asupra lor în a doua jumătate a acelui deceniu. Ungaria a intrat în clasa “A” încă din anul 2001. Ceea ce nu a împiedicat-o să ajungă la o datorie externă de aproape 70 de miliarde de euro şi la criza în care se află acum.

Urmăresc, de mulţi ani, clasamentele întocmite de agenţia Fitch Ratings, ca şi cele elaborate de multe alte agenţii de specialitate în domeniu. Aceste clasamente sunt interesante şi utile. Atât pentru investitori, cât şi pentru analişti. Ele sunt foarte utile pentru investitorii şi analiştii prudenţi şi dăunătoare pentru neavizaţi.

Utilitatea calificativelor acordate de Fitch Ratings este limitată atât de competenţa specialiştilor agenţiei, cât şi de calitatea informaţiilor pe care aceşti specialişti le primesc de la diferite state ale lumii.

Personal, citesc cu multă circumspecţie astfel de clasamente, mai ales când se referă la economiile fostelor state comuniste. După opinia mea, specialiştii de la Fitch Ratings subestimează două particularităţi fundamentale ale multora dintre economiile acestor ţări: caracterul oligarhic al proprietăţii asupra capitalului, rezultat din aşa-zisa privatizare post-comunistă, şi gradul înalt de dependenţă al acestor economii faţă de capitalul străin speculativ. Mai devreme sau mai târziu, aceste particularităţi vor determina apariţia de crize financiare, cu grave consecinţe sociale.

În cazul României, de exemplu, specialiştii de la Fitch Ratings, ne spune domnul senator Vosganian, ne-au acordat calificativul de “A-”, ca urmare a luării în considerare a următorilor trei factori: 1 – creşterea economică din ultimii ani, într-un ritm mediu anual de 5,7%, în perioada 2001-2005; 2 – volumul masiv de investiţii străine directe, care, în aceeaşi perioadă, ar fi fost de 4,7% din PIB; 3 – gradul de îndatorare relativ redus, sub 20% din PIB, la sfârşitul anului 2005.

La o privire mai atentă, observăm că toate cele 3 cifre menţionate de domnul senator sunt aşezate pe o temelie de … nisip.

Creşterea anuală medie de 5,7% vine după ce, în 1999, coborâsem la nivelul anului 1980. Când copilului îi creşte al doilea dinte, spunem că numărul dinţilor a crescut într-un ritm de 100%. Mai departe: creşterea PIB-ului s-a realizat prin creşterea datoriei externe. În perioada 2001-2005, valoarea medie anuală a serviciului datoriei externe – ratele de rambursare a datoriei plus dobânda aferentă – a fost aproape egală cu creşterea anuală a PIB-ului. Ce am creat în plus, am dat la străini.

Investiţiile străine directe sunt … pe hârtie. În baza unei prevederi legale aberante, sunt înregistrate ca investiţii străine directe toate tranzacţiile prin care străinii cumpără capital financiar (acţiuni) de la statul român. În urma acestor tranzacţii, valoarea capitalului real (investiţii directe) nu creşte cu nici un cent. Interesant de remarcat este faptul că acţiunile cumpărate de aceiaşi străini de la persoane fizice şi juridice private române nu sunt considerate investiţii străine directe, ci investiţii speculative.

Între timp, datoria noastră externă, publică şi privată, a ajuns la aproape 30 de miliarde de euro, iar deficitul contului curent la o valoare de 5 miliarde de euro. Ne apropiem cu mare viteză de momentul în care vom produce mai mult pentru a acoperi serviciul datoriei externe decât pentru propriile noastre nevoi de consum şi investiţii. Ori, este foarte posibil ca, chiar mai devreme, atraşi de diverse alte oportunităţi, străinii să-şi retragă banii investiţi în valori mobiliare şi imobiliare, cursul de schimb şi preţurile să o ia razna, iar salariile şi pensiile să se înjumătăţească, din nou. Cum s-a mai întâmplat. Şi în America Latină. Şi în Asia de Sud-Est.

Consilier Dr. Constantin Cojocaru