Anticiparea Anticipatiei

Parcă niciodată rezultatul unor eventuale alegeri înainte de termen n-a fost mai anticipabil ca acum.

O campanie sistematică dirijată împotriva Parlamentului şi parlamentarilor – o gaşcă nemernică de reprezentanţi ai electoratului român confruntat cu alegeri, fireşte, libere – nu a făcut decât să aducă aurora boreală deasupra preşedintelui şi să facă din legile ţării născocirea infamă a unui grup de sceleraţi.

Ar trebui, aşadar, aleşi alţi aleşi, de către aceiaşi alegători - împuţinaţi cu vreo 2-3 milioane, duşi cu totul de pe la noi -, şi care nu vor face coadă la ambasade de dragul unor netrebnici care dorm în băncile legislativului.

Vestea proastă e că până la un scrutin uninominal, aceleaşi partide se vor confrunta cu aceleaşi liste, ceea ce va crea un surplus de lehamite electorală.

Astfel încât cei peste şase milioane de pensionari harnici în astfel de situaţii de răscruce politică a naţiunii, vor alege pe cine cred domniile lor că promite mai înflăcărat pensii nomenclaturiste.

O altă ştire importantă pentru electorat este că preşedintele ţării va fi scutit de farmecul unei campanii pe măsura aspiraţiilor sale, iar domnul Iliescu are interdicţie tot de la lege întrucât a gestionat această “pensioniadă naţională” un număr exagerat de mandate.

În consecinţă, vom trăi momente de neuitat în compania domnilor Boc, Tăriceanu, Vadim Tudor, Voiculescu sau Gigi Becali, spre bucuria galeriilor de lumpeni, angrenaţi până la pocinog în marea competiţie naţională dintre Steaua şi Dinamo.

O altă informaţie utilă suporterilor unui scrutin înainte de termen, căci de “anticipate” nu poate fi vorba, totul fiind previzibil, este că nici un partid nu va obţine majoritatea absolută.

Alţi bani, altă distracţie de câteva luni necesare investirii unui alt guvern, bineînţeles, tot de coaliţie, aceleaşi funcţii, aceleaşi încăperi.

Şi ne vom întoarce ca tramvaiul 14 acolo de unde am plecat, la depoul neputinţelor noastre.

Câţiva manageri ai scenei, mai discreţi, vor înghiţi până la urmă mesajul anticipat şi înainte de termen al liderilor europeni: “Forţele politice contrare prin natura lor, sunt complementare, nu contradictorii.”

Cetăţenii, mai puţin 2-3 primari de-ai lor, au înţeles şi nu se arată entuziaşti şi interesaţi de ceea ce le-ar anticipa doar sărăcia, mizeria şi dezgustul.

Un Atentat Grosolan

Aflăm dintr-o intervenţie a preşedintelui republicii la televiziunea publică, unde plătim cu toţii bilet, că şeful guvernului aceleiaşi republici ar fi comis “un atentat grosolan la securitatea ţării”.

Ca unul care am “deschis aparatele” mai târziu, m-am surprins străfulgerat de grija pentru soarta naţiunii, într-un moment de cumpănă.

Să fi sesizat domnul preşedinte colapsul iminent al contractului social în România? Să fi avut în vedere că din PIB-ul ascendent nici 16% nu mai înseamnă venituri din muncă, ceea ce face imposibilă susţinerea pensiilor, a sănătăţii sau educaţiei?

Statul încearcă să funcţioneze cu 31,2%. Restul sunt profituri. Profiturile cui şi unde se duc? Au oare corporaţiile care au “cumpărat” 80% din capitalul românesc cu 3% din valoarea lui, vreun rol social în afara salariilor de mizerie pe care le plătesc românilor? Sau toate oalele se sparg în capul guvernului aceloraşi români?

Să fi înţeles preşedintele că peste două milioane de cetăţeni activi şi-au luat lumea-n cap şi încă două milioane abia aşteaptă liberalizarea pieţei muncii oriunde în UE, doar în ţara noastră nu? Şi că aceşti oameni nu se vor mai întoarce? Că vor trimite ceva bani acasă cât timp mai trăiesc bătrânii, cu casa luată de ape în satele muribunde ale aceleiaşi republici?

Să fi aflat preşedintele că vom deveni o naţiune de pensionari, elevi şi bugetari, mult mai repede decât crede celălalt preşedinte, Ion Iliescu, care e convins că “vom rămâne vreo 16 milioane” întrucât “atâta poate ţara asta”?

Să fi înţeles oare că societatea românească, o oligarhie atipică, nu numai că nu poate crea bogăţie, dar va fi structural incapabilă să absoarbă fonduri de dezvoltare de peste 30 miliarde euro, başca programele de preaderare!

Statele Uniunii, care se sprijină pe economii democratice, au generat pentru România un buget în stare să încurajeze creşterea economică bazată pe competitivitate şi securitate socială, prin locuri de muncă de calitate şi bine plătite.

La Consiliul European din 23-24 martie au participat, sperăm împreună, cei doi lideri ai executivului românesc, aflaţi acum în dispută.

Una dintre principalele concluzii ale Consiliului, în urma unei complexe evaluări a consecinţelor hotărârii de la Lisabona, privind economia bazată pe cunoaştere, s-a referit la măsurile energice pe care statele le vor lua în sensul amplificării eforturilor de cercetare şi de stimulare a inovaţiei ca sursă de capital şi dezvoltare economică.

La noi AVAS-ul vinde la metru şi la kilogram institutele de cercetare.

Să se fi alarmat şeful statului? Să aibă în vedere dificultarea fiscală a IMM-urilor de la noi? Lipsa de interes a angajatorilor pentru tinerii absolvenţi, pentru procesul de învăţământ şi educaţie în stare să ofere pregătirea necesară competenţelor ocupaţionale?

Ei bine, nu. Nici una dintre aceste “agresiuni grosolane la securitatea naţională” nu a făcut deliciul galeriei stimaţilor telespectatori.

Preşedintele s-a referit la o propunere a şefului PNL, un regretat prim ministru, de a retrage trupele româneşti din Iraq.

Un fel de “Ce caută neamţu’-n Bulgaria?”, vorba lui Pampon in “D’ale carnavalului” … Fireşte, românii s-au împărţit în două tabere, unii pro-tv şi alţii antena 1 si 3.

În rest aşteptăm cu răbdare votul din Bundestag. “E primul guvern german de după război” a spus domnul H. Kohl. Ce-o fi vrut să spună?